Nu dacă oaspetele era în siguranță.
Ea nu ar fi trebuit să se amestece.
“De ce nu?”
„Pentru că angajații sunt instruiți să se încadreze în responsabilitățile care le sunt atribuite.”
„Chiar și atunci când un alt departament eșuează?”
S-a înțepenit.
„Nu aș caracteriza-o așa.”
“Desigur că nu.”
O femeie s-a apropiat de recepția vecină.
Purta un palton crem scump și căra bagaje de piele.
Postura lui Patrick s-a transformat.
„Bună dimineața, doamnă Bellman. Ați dormit bine?”
“Perfect.”
„Minunat. Pot aranja transportul?”
El a zâmbit.
Călduros.
Natural.
Ea i-a mulțumit.
El a întrebat-o despre zborul ei.
Karl a ocolit tejgheaua ca să-i ia valiza.
Am privit în tăcere.
Evident, erau capabili de bunătate.
Asta le-a înrăutățit comportamentul.
Dacă i-ar fi tratat prost pe toți, problema ar fi fost pur și simplu serviciile proaste.
Dar au înțeles cum să-i facă pe oaspeți să se simtă apreciați.
Hotărâseră că nu meritam asta.
După ce a plecat doamna Bellman, m-am înfruntat cu Robert.
„Știi cum mă cheamă?”
A ezitat.
„Doamna Vance, conform rezervării.”
„Și ai revizuit rezervarea?”
“Da.”
Comments