Mi-au spus să o duc pe fiica mea de șase ani, care doarme, la un motel mai ieftin, pentru că, se pare, nu arătam că aparțin hotelului pe care îl dețineam.

Evident că discutaseră despre mine.

M-am apropiat de recepție.

“Bună dimineaţa.”

Robert i-a oferit un zâmbet profesional.

„Bună dimineața, doamnă. Am înțeles că a existat o problemă cu rezervarea dumneavoastră.”

“A fost.”

„Am analizat problema.”

„Ai făcut-o?”

“Da.”

“Ce s-a întâmplat?”

S-a uitat la Patrick.

„A apărut o problemă tehnică la localizarea rezervării.”

Patrick se uita fix înainte.

Ceva în mine a devenit complet nemișcat.

„O problemă tehnică.”

“Da.”

„A existat și o problemă tehnică când mi s-a spus să caut un motel mai ieftin?”

Zâmbetul lui Robert s-a întărit.

„Sunt sigur că nu a fost intenționată nicio ofensă.”

„A existat o problemă tehnică când angajatul dumneavoastră a râs de mine?”

Karl și-a coborât privirea.

„Din nou, nu am fost prezent.”

“Este adevărat.”

Robert părea ușurat de acordul meu.

Apoi am continuat.

„Dar Lupita era.”

Expresia feței i s-a schimbat.

Doar puțin.

“Menaj?”

“Da.”

„Nu ar fi trebuit să se amestece într-o treabă de la recepție.”

Am lăsat tăcerea să prelungească.

Aceasta a fost reacția lui imediată.

Nu a întrebat ce fusese martoră.

Nu dacă ea ajutase sau nu.

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy