„Și apoi?”
„A aflat acum patru luni.”
Inima mi-a bătut înfundat.
Patru luni.
Patru luni de cunoaștere.
„I-a păsat?”
Grace nu a răspuns repede. Cel puțin asta am respectat.
„A plâns două zile”, a spus ea în cele din urmă. „Apoi Lucas i-a spus că știi că mariajul s-a terminat. Că voi doi vă împărțiți lucrurile în liniște. Că nu vrea să te supere public înainte de tranziția lui de la locul de muncă.”
M-am uitat în jurul biroului meu, la fotografia înrămată de pe raftul de cărți din călătoria noastră la Santa Fe. Brațul lui Lucas mă înconjura. Mi-am întors capul spre el, râzând la ceva ce spusese.
Împărțind lucrurile în liniște.
„I-a spus că sunt fragilă emoțional, nu-i așa?”
Tăcerea lui Grace a fost suficientă.
Am zâmbit fără umor.
„Întotdeauna i-a plăcut să le facă pe femei să simtă că cineva are nevoie de protecție.”
„Nu o apăr”, a spus Grace. „Îți spun doar ce credea ea.”
„Și acum?”
„Acum nu știu ce crede. Nu vrea să-mi vorbească.”
“De ce?”
„Pentru că i-am spus că Lucas minte.”
Am închis laptopul fără să finalizez transferul.
Sunetul părea mai puternic decât ar fi trebuit să fie.
Grace a observat.
„Nu ai mutat banii?”
“Nu.”
“Bun.”
„Nu confunda asta cu încrederea.”
“Eu nu.”
M-am ridicat și m-am îndreptat spre hol.
Ușa dulapului de haine s-a blocat puțin, așa cum se întâmpla întotdeauna pe vreme uscată. Am tras-o deschisă, am dat la o parte jachetele de iarnă și m-am ghemuit în fața seifului.
Degetele mi-au mișcat tastatura.
Ziua mea de naștere.
Lucas insistase că e prea evident. Glumisem că hoții nu-mi știu ziua de naștere. El zâmbise și spusese: „Da, știu”.
Seiful a făcut clic.
Înăuntru, la început, totul părea normal.
Pașapoarte.
Act de proprietate asupra casei.
Dosare de asigurări.
O cutiuță mică de catifea care conține cerceii din perle ai mamei mele.
Apoi am observat golul.
Comments