Când i-am întâlnit pentru prima dată, Ben era mai interesat de fermoarul jachetei mele decât de numele meu.
Alice m-a întrebat dacă știu să desenez un autobuz.
Am desenat un autobuz cu roți strâmbe, iar ea m-a corectat imediat.
Claire stătea în apropiere.
Nimic din acea după-amiază obișnuită nu amintea de marele moment emoționant pe care mi-l imaginasem anterior.
Și eram recunoscător pentru asta.
Am început să vizitez copiii la datele stabilite.
Odată, o livrare întârziată amenința să mă facă să stau mai mult la serviciu. Mi-am sunat un coleg și l-am rugat să mă înlocuiască.
S-a descurcat de minune.
Am ajuns la locul întâlnirii cu zece minute mai devreme și am stat în mașină, uimit de câți ani am petrecut crezând că plecarea punctuală de la serviciu este imposibilă.
Lunile treceau.
Claire și cu mine nu ne-am împăcat ca un cuplu.
În schimb,
Comments