„Și ea voia o tabletă. Eu nu mi le puteam permite pe amândouă.”
„Tată, vorbește despre biroul ăla de săptămâni întregi.”
„Dar o tabletă ar fi costat mai mult.”
„Și? De când prețul decide cât de special este un cadou?”
Am zâmbit, dându-mi seama că Rachel avea dreptate.
În seara următoare, o tabletă a devenit ultima dintre grijile noastre.
Grătarul de ziua lui Sophie i-a adus împreună pe toți cei șapte copii, împreună cu colegii ei de clasă și mai mulți vecini.
A țipat de entuziasm când și-a deschis cadoul.
„TATA! AI TERMINAT-O!”
„Doar dacă nu cumva ai prefera o altă pereche de șosete.”
M-a îmbrățișat, aproape că m-a doborât. „Asta e mai bine decât tableta!”
„Nu trebuie să spui asta.”
„Nu spun asta în numele tău!”
„Putem să-l punem în camera mea în seara asta?”, a întrebat Sophie.
„După petrecere.”
“Promisiune?”
“Promisiune.”
Ea a zâmbit. „Atunci îmi voi face temele mâine. Chiar și matematică.”
„Ăsta e un compliment serios.”
O bătaie în ușă ne-a întrerupt.
Am deschis ușa și am găsit-o pe Vanessa purtând un palton crem scump și ochelari de soare supradimensionați.
În spatele ei stătea Rob, cărând sacoșe de cumpărături. „Daniel! Surpriză!”
„Cum ai aflat despre petrecere?”






Comments