Nicio explicație.
Doar atașamente.
Le-am deschis unul câte unul.
Capturi de ecran cu mesajele dintre Lucas și Melanie.
„Căsnicia mea s-a terminat de ani de zile.”
„Anne înțelege, dar nu poate renunța.”
„Odată ce Zurich se va stabili, totul va fi mai ușor.”
„Urăsc să te las să te descurci singură cu această sarcină.”
„Doi ani și vom fi liberi.”
Replica aceea m-a făcut să mă opresc.
Doi ani.
Presupusesem că Lucas folosise acea perioadă de timp pentru că părea credibilă pentru o misiune în străinătate. Suficient de lungă cât să explice absența. Nu pentru totdeauna, nu imediat suspectă.
Dar în mesajele sale către Melanie, doi ani apăreau iar și iar.
Doi ani și vom fi liberi.
Liber de ce?
Am deschis următorul atașament.
Un contract de închiriere pentru apartamentul din Palm Springs. Îl mai văzusem, dar această copie avea o pagină suplimentară.
Ocupanți: Lucas Everett, Melanie Harper.
Data estimată de mutare: 1 iulie.
Persoană de contact în caz de urgență: Grace Harper.
Numele lui Grace fusese tăiat de mână.
Lângă el, cu scrisul lui Lucas, era un alt nume.
Daniel Voss.
M-am holbat la el.
Nu știam numele.
Următorul atașament a fost o fotografie a unei cărți de vizită.
Daniel Voss
Consultant în strategie de investiții private
Voss Meridian Advisory
Mai jos era o adresă din San Diego.
O presiune ciudată s-a acumulat în spatele coastelor mele.
Consultant în strategii de avere privată.
Suna suficient de respectabil cât să fie lipsit de sens.
Atașamentul final era un bilet scanat, scris de mână, aparent fotografiat rapid. Imaginea era puțin neclară, dar am putut citi cea mai mare parte a ei.
„L—
Nu-l lăsați pe A. să mute fonduri înainte de conversie. Odată ce clasificarea activelor este completă, termenul limită este valabil. DV spune că presiunile trebuie să pară voluntare. Povestea de la Zurich câștigă timp. M. trebuie să rămână calm. Niciun conflict direct până când documentele nu sunt securizate.”
L-am citit o dată.
Comments