M-am căsătorit cu un bărbat cu 41 de ani mai în vârstă decât mine datorită averii sale — după înmormântarea lui, avocatul lui mi-a înmânat o cutie și mi-a spus: „S-a asigurat că primești exact ceea ce meriți” …

Toată lumea a crezut că m-am măritat cu Richard pentru banii lui.

Nu greșeau complet.

Aveam treizeci și doi de ani, eram înecat în datorii și pierdeam doar un salariu pentru că rămăsesem fără apartament.

Richard avea șaptezeci și trei de ani, era bogat, văduv și singur, într-un fel în care oamenii bogați încearcă uneori să se ascundă în spatele podelelor de marmură, a ceasurilor scumpe și a caselor imense.

Ne-am întâlnit la o cină caritabilă unde am servit șampanie.

M-a întrebat cum mă cheamă.